Imagini din statiunea calimanesti-caciulata

Situată la poalele Carpatilor Meridionali, pe malurile raului Olt, statiunea Călimănesti-Căciulata, prin diversitatea si eficacitatea terapeutica a factorilor naturali de cura, este considerată una dintre cele mai importante statiuni din tara. Staţiunea se recomandă drept locul ideal pentru tratarea diverselor afectiuni digestive, urinare, de rinichi şi a disfuncţiilor ginecologice, neurologice şi endocrine. Statiunea este deschisa turistilor in tot timpul anului, iar frumusetea peisajului de pe valea Oltului si obiceiurile specifice zonei, incanta privirile tuturor.
Atractii turistice
- Schitul Ostrov este construit pe o insula in mijlocul Oltului, se inscrie in randul celor mai vechi constructii religioase din sec al XIV-lea;
- Manastirea Cozia dateaza din timpul lui Mircea cel Batran si reprezinta un important monument istoric datorita arhitecturii originale care reflecta influente orientale si de la sud de Dunare;
- Manastirea Turnu situata la 3 km de orasul Calimanesti; - Castru Roman

Peisaje cheile bicazului

Cheile Bicazului reprezinta o zona geografica deosebit de pitoreasca din Romania situata in partea centrala a Muntilor Hasmas, in nord-estul tarii in judetele Neamt si Harghita.
Cheile au fost formate de raul Bicaz si fac legatura intre Transilvania si Moldova.
Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Rosu in amonte pana la localitatea Bicazul Ardelean in aval, este strabatuta de drumul transcarpatic DN12C care leaga orasele Gheorgheni si Bicaz.
Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas.
Situat in valea raului Bicaz, este cel mai cunoscut si cel mai atragator defileu al Carpatilor Orientali, care strabate dinspre sud-vest spre nord-est muntii alcatuiti din depozitele calcaroase ce s-au depus in marile triasice si jurasice. in masivul calcaros s-au format pesteri.doline si avenuri. Defileul este de origjne tectonica, numele l-a capatat de la de la raul Bicaz. avand o lungime de 5 km. Astazi este cunoscut si sub numele de "paradisul alpinistilor". In aval de Serpentina Mare, Piatra Poienii si Muntele Bardos se apropie doar la cativa metri. Acest loc se numeste Poarta ladului dupa care mai jos urmeaza locul numit Pridvorul ladului. Apoi cheile se largesc, pana la stancile Turnului Negru. De aici porneste poteca catre Pestera Neagra care are intrarea de 15 m inaitime si 3 m latime. De la intrare in pestera zarim falnicul turn al Pietrii Altarului. Pestera dupa 25 de m se stramteaza, iar dupa inca 10 m se termina.
Piatra Altarului este masivul stancos cel mai impunator al Cheilor Bicazului. Cu inaltimea lui de 1154 m, este mai mic fata de varfurile din jur, dar este frumos si atragator.
Inainte de varsarea Bicajelului in Bicaz se afla un pod neterminat, care se numeste Podul Ungurilor, inceput in anii 1940. Initial. podul a fost proiectat pentru ocolirea partii cele mai periculoase a cheilor, Gatul ladului, dar nu s-a putut termina din cauza razboiului. in stanga podului, se inalta Peretele Bardosului cu Santinela de la Gatul ladului. De la varsarea paraului Bicajel incepe cea mai spectaculoasa zona a cheilor cu 0 lungime de 800 m, Gatul ladului, care se strecoara intre Piatra Surducului si Peretele Bardosului.Spre capatul aval al Gatului ladului se afla un pod pe valea Bicazului, deasupra caruia se deschide Pestera Cascadei. Pestera are o lungime de 69 m, asa de stramta incat se viziteaza numai taras. in dreapta podului gasim cel mai mare izvor carstic al cheilor, Izvorul Maria, la care ne conduce o carare.Peste drum, paraul Bardos coboara de sus intr-o rigola stramta. De aici valea se largeste treptat, si in aval intalnim numai paduri foioase. Cu 2,5 km mai jos, se desfasoara pe directia nord-sud, spectaculoasa creasta a Munticelului, care incepand din 1971 este declarata zona ocrotita pe o intindere de 90 hectare.
Fauna cunoaste in regiune o bogatie deo sebi ta; sunt multe specii de animale rare si ocrotite. Dintre mamiferele mari cele mai raspandite sunt: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), caprioara (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scropha), pisica salbatica (Felis Silvestris), rasul (Felis lynx), capra neagra (Rupicapra rupicapra) etc.
Specii de pasari; alunarul (Nucifraga casyocatactes), cocosul de munte (Tetrao urogallus), uliul pasarar (Accipiter nisus), mierla (Turdus merula)si corbul (Corvus corax).
Dintre rozatoare: iepurele (Lepus timidus) este cel mai raspandit.
Dintre lepidoptere remarcam: fluturele Apollo (Parnassius Apollo Transsylvanicus) si Palacochrysophanus hippothoe Linne.in Lacul Rosu si in celelalte doua bazine artificiale traiesc in mare numar pastravi de munte (Salmo trutta fario) si pastravi de lac (Salmo lacustris).
Zonele impadurite din regiune sunt dominate de rasinoase si cateva specii de foioase. Cele mai raspandite specii sunt: molidul (Picea exelsa), bradul alb (Abies alba), zada (Larix decidua), pinul (Pinus silvestris), jneapanul(Pinus mugo turra), tisa (Taxus baccata), fagul (Fagus silvatica) si artarul (Acer pseudoplatanus).
Pe pasunile si fanetele montane cel mai des intalnim: paisul (Festuca rubra v. fallax), taposica (Nardus stricta), alunul (Corylus avel), tulichina (Daphne cneorum),papucul doamnei (Cypripedium calceofus), bulbuci (Trolljus europaeus)sangele voinicului (Nigritella rubra) si ghintura galbena (Gentiana lutea).
In crapaturile stancilor intalnim si „bijuteria crestelor alpine:" floarea de colt (Leontopodium alpinum).
Alte plante rare si ocrotite in zona sunt:opaita lui Zawadski (Melandrium zawadskii), mieriuta (Minuartia laricifolia) si Sempervivum simonkainum.

Imagini statiunea busteni

Considerat “raiul aplin” romanesc, statiunea Busteni este localizata pe Valea Prahovei, la 135 km de Bucuresti si la 37 km de Brasov.
Imprejmuita de muntii Caraiman (2384 m) si Costila (2489 m) si strabatuta de apele raului Prahova, statiunea farmeca instantaneu trecatorul… turistul.
Busteni ofera posibilitatea de a face drumetii montane, alpinism, sporturi de iarna, excursii, etc.
Deseori este punctul de plecare in drumetii si excursii, punand la dispozitie poteci scurte (de o jumatate de ora), sau lungi (de o zi).
Pot fi admirate formatiunile stancoase ciudate, precum: Sfinxul si Babele. Nu trebuie sa ratati… Varful Omu, unul dintre cei mai inalti munti din Bucegi.

Imagini statiumea baile olanesti

Prima atestare documentara a localitatii Baile Olanesti dateaza din 19 iulie 1527.
Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi.

In privinta denumirii localitatii Olanesti, parerile sunt impartite. Unele izvoare sustin ca numele statiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Acestia se numeau "olane", respectiv "ulani". Altii sunt de parere ca numele se datoreaza in mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olanescu. Vestea efectului tămăduitor a fost intarita chiar de conducătorul revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retragea aici, pe moşia Olanestilor impreuna cu grupul sau de boieri.

Primele analize ale acestor ape au fost facute de dr. Karl Friedrich Siller in anul 1830 ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de aici. In anul 1853-1854 se face a doua analiza de catre Petrache Poenaru, iar mai târziu , de profesorul de chimie Alexe Marin.

În urma cererii generalului dr. Carol Davila, care vizitase statiunea împreuna cu elevii scolii de medicina din Bucuresti, în anul 1869, d-rul chimist Bernath Lendway face o noua analiza a izvoarelor si comunica rezultatul în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegrama in care isi manifesta surprinderea si incantarea, numind apele ca fiind “de natura extraordinara“.
În anul 1873 apele minerale de la Olanesti sunt trimise la Expozitia din Viena, unde sunt din nou examinate, obtinand Medalia de Aur.

Dupa lucrarile chimice, analitice, comparatice, apele minerale de la Olanesti, s-au comparat cu mai multe surse straine si s-a constatat ca studiile geologice si hidrologice efectuate de dr.Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca si analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca în anul 1922 sa poata începe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 surse de ape minerale. Actiunea a beneficiat si de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializata în astfel de lucrari.